Ansamblul fostei mănăstiri Snagov


Categorie: Altele
Perioada: sf. sec. XIV - XVIII - XIX
Importanta: A
Cod LMI: IF-II-a-A-15312
Adresa: Pe insulă
Localitate: sat SNAGOV; comuna SNAGOV
Judet: Ilfov
Regiune: Muntenia

Ansamblul cuprinde:

Imagini

Ansamblul fostei mănăstiri Snagov

Imagini de arhiva

Nu exista imagini de arhiva
 

Localizarea aproximativa, la nivel de localitate


Descrieri/Comentarii

emilia / 30-May-2009

Manastirea Snagov, cu obste de calugari, este situata pe un ostrov in partea de nord a lacului Snagov.
Prima asezare, o biserica de lemn, a fost intemeiata in sec. XI. Atestare scrisa avem din a doua jumatate a sec. XIV, din timpul lui Dan I si Mircea cel Batran.
In 1483, Vladislav I zideste un paraclis cu hramul "Buna Vestire", apoi in jurul anului 1485, Vlad Tepes construieste un zid de aparare, un pod, o inchisoare si un tunel pe sub apa.
Biserica actuala cu hramul "Intrarea in biserica a Maicii Domnului", a fost construita intre 1517-1521 de Neagoe Basarab.
Are 4 turle poligonale dupa modelul celei de la Athos si a fost pictata in 1563 de Dobromir cel Tanar, in timpul domnitorului Petru cel Tanar.
Afectate de unele innoiri ulterioare, picturile de la Snagov reprezinta cel mai mare ansamblu mural ce se pastreaza intr-o biserica din tara noastra. Faima de care s-a bucurat Snagovul in epoca feudala s-a datorat si tipografiei instalata aici inca de pe vremea lui Matei Basarab, in 1643. Cea mai mare inflorire culturala a cunoscut-o in vremea lui Constantin Brancoveanu (1688-1714), cand staret al Snagovului a fost cunoscutul carturar Antim Ivireanu, ales mai tarziu mitropolit al Tarii Romanesti. S-au tiparit aici carti bisericesti in limbile romana, ebraica, greaca si araba.
In 1835 s-a infiintat in manastire o scoala de reeducare pentru tineret, iar din 1840, serveste ca loc de exil si de inmormantare pentru cei prigoniti de domnie.
Dupa secularizare, in 1864, au fost daramate toate chiliile, calugarii au parasit manastirea si biserica a fost lasata in paragina.
A fost restaurata in 1904, 1936, 1941-1953 (dupa cutremurul din 1940), 1966, 1986 (dupa cutremurul din 1977) si 1995.
Biserica a fost folosita si ca necropola domneasca, aici putand fi vazuta piatra de mormant a lui Vlad Tepes.
(dupa "Mitropolia Munteniei si Dobrogei" de Vasile Dumitrache Floresti si "Drumuri spre manastiri" de Mihai Vlasie)